miercuri, 30 aprilie 2008

Credinta si magie

A fost si Pastele; cu bune, cu rele... mai mult cu rele, din cate s-au auzit pe la buletinele de stiri (deh, cand alcoolul si grasimea se pun de-a curmezisul, incepe sa doara...); nu am simtit spiritul acestei sarbatori in felul in care ar fi trebuit dupa cum este propaganda religioasa... Insa, printr-un joc al soartei, am ajuns sa simt ceva mai mult, ceva la care nu m-as fi asteptat niciodata si intr-un context departe de gandurile mele... Am ajuns sa simt credinta, sufletul oamenilor cinstiti si adevarati, am ajuns sa cunosc OAMENI, fiinte atinse de har si oameni care intr-adevar se zbat si fac ceva pentru altii...
Luni, a doua zi de Pasti, am facut o mica "excursie" la Valea Plopului, pentru a duce cate ceva acolo impreuna cu cativa prieteni (recunosc, intru fericirea eterna a carcotasilor de la articolele recente, la initiativa prietenilor care si ei erau "la o prima auditie" acolo) si pentru a vedea care este situatia reala a copiilor de acolo (ma interesa pe mine si pe sotie si prin prisma dorintei de a adopta un copil - deocamdata de la Valea Plopului nu se poate, nefiind copii pusi pe lista de adoptie deoarece Parintele Tanase vrea sa incerce sa-i reintegreze in comunitatile de unde provin).


Si am purces la drum... drumul a fost destul de lin, fiind in conditii excelente ( poate iau si edilii nostri exemplu) si, cu exceptia catorva idioti care intrau in depasiri riscante nefiind opriti de Politie (ca de obicei), am ajuns fara peripetii acolo... la Valea Screzii, mai intai... in jur de 8 cladiri cu unul sau 2 etaje, bine inchegate, unele inca in constructie sau renovare, in mijlocul naturii, intr-o zona cam rece (batea vantul destul de tare), insa o comunitate in dezvoltare, ne asteptau parca reprosandu-ne ca nu am ajuns mai devreme acolo...
Am cunoscut-o pe directoarea de acolo, am aflat cam care ar fi nevoile lor si ce dotari au (destul de impresionante, inca o dovada ca daca se vrea, se poate) si am cunoscut cativa copii... copii care sunt invatati de mici, mai mult prin forta imprejurarilor, personalul fiind destul de redus, sa se descurce singuri... iar asta, dupa cum am vazut, le afecteaza un pic starea emotionala, capacitatea afectiva si, pana la urma, copilaria... insa acestea nu sunt lucruri ce nu pot fi remediate...


Tot acolo am vazut si o multime de caini prin zona, prietenosi si fara intentii belicoase si nu am auzit nici de vre-un atac asupra copiilor sau ceva asemenator... asta ca tot se vorbea despre pericolul reprezentat de haitele de caini asupra copiilor...





Dupa ce ne-am informat despre ce trebuia si s-au lasat cateva bucate la biserica din comunitate (unde erau mai multi copii care participau si slujeau la slujba de Pasti), am plecat spre Valea Plopului sa ne intalnim cu Parintele Tanase... din pacate, la acel moment, parintele tinea slujba si urma sa asteptam pana la sfarsitul acesteia pentru a vorbi cu el; asa ca am inceput sa asistam la slujba si la nici zece minute ne trezim invitati baietii din grupul nostru sa asistam la slujba din altar... nestiind prea sigur despre ce este vorba, am acceptat... si, pentru prima data in viata si contrar tuturor credintelor mele, am intrat in altarul unei biserici, in timpul unei slujbe...


Iar ce am vazut aici mi-a depasit orice asteptari... In primul rand am vazut Preoti, adevarati Parinti dedicati meseriei lor si slujirii Celui de Sus si a enoriasilor; am vazut ritualuri complicate dar care, odata incheiate, isi dezvaluiau sensul tainic si mistic; am simtit puterea credintei in oameni (in momentul in care parintele Tanase sau ajutorul sau treceau prin fata ta, daca aveai ochii inchisi, se distingea clar o lumina puternica, o aura ce lumina totul in jur) si se simteau energiile subtile ce dominau zona... Tot in timpul ritualului am vazut si elemente mai vechi decat crestinismul, elemente ce se trag poate din alte credinte, inainte de a exista religii, poate, si care se regasesc fooarte multe si foarte des in Reiki (pentru cei care nu stiu ce este, exista un link in Blogroll iar Google poate fi de foarte mare ajutor), Reiki fiind un sistem al carui practicant sunt si eu... iar prin ceea ce am vazut in altar, multe din elementele de Reiki au capatat brusc mai mult sens...



Cel mai impresionant moment a fost cand Parintele Tanase si ajutorul sau s-au pus in genunchi si s-au rugat pentru iertarea de pacate si inca ceva ce nu am reusit sa disting... privind-ul pe Parinte cum se ruga cu fruntea lipita de masa din altar, am simtit cum se ruga efectiv pentru oameni, pentru omenire si pentru sufletul nostru, al tuturor! Un sentiment ca acesta este greu de explicat insa odata trait, ramane intiparit in memoria si sufletul tau pentru totdeauna!
Dupa slujba, am apucat sa vorbim cu Parintele iar nasul meu i-a inmanat banii pe care intentiona sa-i dea de la inceput...
Parintele a intrebat pentru ce vrem sa-i cheltuie, insa pana la urma a ramas ca el sa decida (mai tarziu l-am vazut dand bani unei femei si fetei sale care aveau nevoie sa-si cumpere o butelie sa se incalzeasca)...
La sfarsitul slujbei Parintele Tanase si ajutorul sau (nu i-am retinut numele din pacate si acestuia, fiind zapaciti de toata agitatia care a urmat) au impartit cadouri de Pasti tuturor copiilor care au fost prezenti acolo si celor care isi aniversau ziua de Sfantul Gheorghe. Rar mai vezi asa ceva, mai ales prin zona Ploiestiului...


Iar apoi am fost invitati la masa (da, stiu ca nu suna bine si le da satisfactie altora care ma acuzau ca eu mananc in timp ce semnalez cum altii mor de foame... insa iar acestia mai au multe de inteles) si dupa insitente intense, am ramas cateva minute... In timpul mesei (la care erau si alti enoriasi) am cunoscut mai multi oameni care erau implicati in proiect, am aflat despre cei care au facut cu adevarat ceva pentru copii din comunitatea pastorita de Parintele Tanase (Jana Gheorghiu, de exemplu si ceva-ceva de catre Priogoana - el, nu Bahmuteanca, despre care voi detalia mai incolo) si despre cei care doar si-au facut publicitate si audienta pe seama celor de acolo fara sa faca ceva cu adevarat (salutare, KanalD si aia din clubul celor 400 de jeep-uri? - ceva in genul asta) si despre necesarul de oameni si asa mai departe... ce am remarcat in timpul mesei, pe langa felul minunat in care erau oamenii din comunitate, am remarcat si o suferinta ascunsa, o tristete ce se vedea in ochii oamenilor... si ai celor ajutati si ai celor care ajutau.
Am plecat din Valea Plopului cu sentimentul de satisfactie de a fi cunoscut cu adevarat OAMENI, preoti adevarati, atinsi de har si de compasiune, oameni care chiar fac ceva pentru altii si se zbat pentru a-i ajuta pe cei in suferinta... Am vazut ceea ce se cheama "daca se vrea cu adevarat, se poate" (e nevoie si de ceva relatii, insa astea se pot face si pe parcurs) si am vazut cum UN SINGUR OM poate schimba comunitati intregi si poate ajuta multi semeni in suferinta.
Avem multe de invatat de la Parintele Tanase si oamenii din Valea Plopului... sper sa fie cat mai multi care le urmeaza exemplul.

4 comentarii:

Laura spunea...

Dacă un singur om poate realiza atât de multe, îţi dai seama câte putem realiza dacă ne strângem mai mulţi? Cu toate că, gândindu-mă acum, Părintele Tănase nu este un simplu om :).

The FwoRD spunea...

Omule te rog eu.. mai pune niste pauza in articole. o poza, o linie cu spatii.. ceva.. SUNT greu de citit articolele.. cel putin din punctul meu de vedere... :|

The FwoRD spunea...

*pauze

Ahriman spunea...

Am inteles... o sa remediez situatia cat de curand.